Ca să faci o casă…

 

…Ai nevoie de cărămizi, ar spune realista din mine. Ba nu, ai nevoie de multe tablouri, un fotoliu galben și flori, ar afirma partea visătoare. Hey, ca să faci o casă îți trebuie în primul rând iubire, ar țopăi spunând îndrăgostita. Bă nene, ca să faci o casă îți trebui un teren, vine și ne strică fantezia pragmatica. V-ați țăcănit, spun eu. Ca să faci o casă ai nevoie de toate de mai sus. Ca să faci o casă e mai simplu decât să faci un cămin. O casă poate face oricine. Dar ACasă, ei bine, asta e mai greu de construit. Pentru că e vorba de un sentiment, care se construiește greu și se pierde repede. ACasă e într-o casă, așa e, dar e vorba de starea pe care ți-o oferă. ACasă e nebunia aia pe care o ai când dansezi în fața oglinzii în pijamale, cu părul ciufulit prins într-un coc în creștetul capului. ACasă e refugiu, după o zi agitată printre suflete. ACasă, e magia mirosului de scorțisoară, cocos și ceai cu ciocolată. ACasă, e pasiune, după o oră de ceartă și cuvinte grele. ACasă e echilibru, când simți că lumea se prăbușește în jurul tău. ACasă e un film bun, privit de sub plapumă. ACasă, melancolia zilelor toride într-o zi geroasă de ianuarie. ACasă, cel mai frumos, cald, bun, nebun și liniștit loc din lume. ACasă.